In frigul iernii eu imi arunc bataile inimii pentru a naste liniste.Camera e scaldata intr-o lumina difuza si mult prea mult fum de tigara.Din ochii ei reci picura ura.O ura atat de toxica,un sange negru de himera.Ferma,tine pistolul indreptat spre pieptul meu.Fara nici macar o urma de ezitare apasa pe tragaci.Glontul, tesut cu fragmente de morti si cartilaje de intuneric, imi loveste sternul cu putere....Ma trezesc intr-o balta de sange cu ea zambind dispretuitoare asupra mea.Oglinda sufletului meu a fost facuta cioburi.
Ma ridic si cu pasi de tacere caut inceputul si sfarsitul.Pe marginile abisului meu creste speranta inchegata in tarana seaca. Ploua cu secunde de gheata si clipe de viata.Timpul se dilata si ma pierde in el,strigand a nebunie.Inchid ochii si cumplite ganduri imi inunda mintea,imi sfideaza ratiunea.Trepte sparte coboara in ruinele inimii mele care ascund praful unui dor.Sunt atat de pustie incat mi-e sete de mine.Cu palmele-mi crapate incep sa dezgrop lumina pierduta.In spatiul existentei mele se dezlantuie un cosmos haotic.Raze de soare,ore de iubire,vise,sinceritate,inocenta,dansul minutelor cu gust de viata,rasete de copii si simt cum imi cresc aripi de albatros cu pene de inger.
In camera invaluita de ceata uitarii ea tine pistolul indreptat spre pieptul meu.Ma apropi de ea si cu mainile calde ii cuprind fata si ii sarut ochii.O lacrima neagra i se prelinge pe obraz.Ea este doar reflexia intunericului din mine,este doar o alta moarte a sufletului meu.Speriata, imi patrunde in trup sa se stinga in lumina.Acum stiu ca eu sunt inceputul si sfarsitul vietii mele...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu