Infinit.

             Timpul mi se aseaza tacut la masa si imi gusta cafeaua.Nu are nimic special, nu e nici frumos, nici urat.Poate doar ochii sai scrisi cu ani.Ani grei, ce apasa pe culoarea inca vie, ani incarcati cu vieti si trairi.Timpul nu e infinit, noi nastem infinitul si il atribuim timpului.Infinitul se naste din cele mai inalte sentimente care sunt totusi finite si cresc infinit.Pana la urma, ce e infinitul?Senzatia ca nimic nu se sfarseste sau e mai mult de atat?Poate e un ocean de oameni, ganduri, trairi care ne scalda sufletul murdarit de toate ispitele acestor zile.Poate e acea dimineata de vara, imbracata in ceata, ce ascunde un soare infinit de mare, infinit de pierdut in memoria noastra, care lumineaza doar ceea ce vor ochii nostrii sa vada.Privesc timpul cu regret, e un biet om pe langa care trecem cu nepasare, pe care il defaimam si il idolatrizam cu ipocrizie.

Iubesc.Cum nu am mai iubit niciodata, cum nu am crezut ca voi iubi vreodata.Il iubesc pentru ca este el, este cerul pe care pictez cu palmele patate de lumina zambetului lui.

Zero from Zealous Creative on Vimeo.

Fractal

      Azi,cand am privit pe fereastra,soarele rasarea din culori.Tu inca dormeai intre asternuturile sifonate.Ti-am mangaiat obrazul si spatele,desenand cerculete si linii frante de neant.Mi-am strans hainele imprastiate prin dormitor si am plecat grabita.In drum spre casa am vazut copii plangand in mizeria strazilor,batrani cu chipul furat de timp.M-am oprit in fata unei vitrine pentru a-mi aranja parul.In spatele meu,pe cealalta parte a strazii,doi tineri se luau la bataie.Am grabit pasul gandind ca in aceasta dimineata chiar vreau o cafea cu menta.

     Nu reusesc sa imi amintesc daca ceasul a sunat sau nu,cert este ca lumina dupa-amiezii se strecoara cu viclenie printre perdelele trase.Folosesc din nou somnul ca terapie sa ma clatesc de tine.Am cinci apeluri nepreluate si un mesaj.”Vineri,la intersectia strazilor X si Y,la ora 20:00.Sa porti pantofii de catifea.”Ah!Gandesc ca probabil ma vei duce pe un acoperis al unui zgarie-nori,unde intunericul te va demasca,lasandu-ti iar dorinta de a te simti iubit.Ies pe balcon si inspir aerul incarcat cu inca o zi zgomotoasa.Imi aprind o tigara si las fumul sa mi te stearga din memorie,cel putin pana vineri.

     

      Isi aprinde o tigara si ma priveste cu o oarecare autoritate.Se apleaca usor rezemandu-si coatele de tablia scorojita a mesei.Vrea explicatii.Localul are un aspect saracacios,mizer fiind situat la intersectia strazilor X si Y.Cativa muncitori isi ineaca amarul la bar in timp ce doi motociclisti stau la o masa cu halbele de bere in fata, facand glume pe seama unui travestit ce doarme la masa din spate.Aerul, intesat cu fumul de tigara si un puternic miros de canalizare, se completeaza cu lumina difuza si galbena a singurului bec situat deasupra barului, dand localului aspectul de bordel.

     Ochii ei mari analizeaza detalii, care puse cap la cap dau nastere unor scenarii dizgratioase si sentimentului de repulsie.Trage un ultim fum cu nesat si intinde mana dupa scrumiera.Pielea ei alba este acoperita cu grija de o rochie crem care o pierde in banalitate.Pantofii negri de catifea,bascuta in stil frantuzesc si carliontii ei rebeli ofera tinutei un aer burghez si o anume senzualitate.

    Imi arunca o privire cinica si isi mai aprinde o tigara. fiind in continuare dezamagita de alegerea mea.Din spatele barului apare un barbat inalt, spalacit, ce se indreapta cu pasi grei spre pianul din stanga.Ma reazem intr-un cot si inchid ochii pentru a gusta notele eliberate din temnita tacerilor.Cand ii deschid ma priveste cu un zambet strengaresc si se ridica de la masa.Isi lasa trupul purtat de sunetele pianului.Se agata de gatul meu lasandu-si capul pe spate, parul curgand valuri spre podeaua invechita.Imi sopteste ca vrea tot din fiecare, vrea infinitul sinelui.

     Respiratie ei fiebinte si sacadata patrunde invaziv prin porii pielii mele.Deschid ochii si privesc asternuturile albe ale hotelului,spalate de toate aventurile imbibate in ele.Isi ridica capul de pe spatele meu si analizeaza decorul camerei.Se ridica si incepe sa se imbrace.Ar fi inutil sa intreb daca plecarea ei este cauzata de mine sau este doar un ritual de detoxifiere.Alearga catre un punct foarte indepartat, cautand locul de nastere al luminii.Stiu ca ma iubeste in cele mai rezonabile limite dar uraste umbra prezentei mele ce ii intuneca drumul.

       

      Dusul rece imi clateste pielea de mirosul imbratisarilor tale.Privirea ta cerea raspunsurile unor intrebari a caror sens nu vrei sa il cunosti.Schitez un zambet si intind mana dupa prosop.Imi sterg amintirile minutios, selectand doar unele fragmente, alterand realitatea.Imbracata doar intr-o usoara vulnerabilitate incep a-mi impacheta hainele si cateva carti.Plec.Evadez din camera obscura a iubirii tale.Ai putea spune ca fug, ca imi este frica sa iubesc dar nu-i adevarat.Nu vreau sa ma iubesti, nu vreau sa fii doar un alt barbat aruncat in rutina unor amintiri frumoase.Vreau sa fii inceputul meu, vreau sa fii totul.

    Norii picteaza formele mintii mele pe un cer cumplit de albastru.Imi intorc privirea spre femeia de langa mine.Rasfoieste acelasi ziar de cand a decolat avionul.Ii face semn stewardesei pentru a-i mai aduce un pahar de vin.Incep o discutie banala, fara sens menita doar sa grabeasca scurgerea minutelor.

     Hotelul e modest dar mobilat cu bun gust.Receptionera imi inmaneaza cheile camerei si imi ureaza o sedere placuta.Intr-adevar, zilele le-am incarcat cu plimbari,cafenele si oameni iar noptile le-am pierdut cu cautari, rataciri si cateva aventuri.Maine ma intorc acasa.Mi-ai lasat mesaj sa ne intalnim.Ne vom juca rolurile ireprosabil, ca la prima intalnire, acelasi tu cu alta masca aleasa de viata si aceeasi eu care te dezbraca de timp.Poate acum vei sti sa-mi arati sfarsitul cautarii mele ce zace in tine.

     Afara ploua torential.Stam tacuti si privim cum ploaia culege secrete, le manjeste cu noroi ca mai apoi sa le arunce la canalizare.Nu-mi place ploaia.Tu nu stii asta.Imi aminteste de momentele in care muscam din intuneric, cand imi picura durere in vene.Atunci ploua cu lasitate in sufletul meu, acum doar ploua.Am facut greseala sa-mi amintesc, sa retraiesc ura acelui timp decazut si sa te ranesc pe tine.Te-ai inchis in al tau albastru fara macar a mai avea puterea de a ma privi.As vrea sa pot sa-ti imbratisez singuratatea, sa o colorez cu noi.Imi aprind tigara dupa tigara, schitand realitatea in fumul ce se risipeste in spatiul dintre noi.Imi apropi capul de umarul tau si inchid ochii.

   Ador sa ma pierd in bratele tale, sa-mi sincronizez suflarea cu bataile calde ale inimii tale.Incet, iti plimbi degetele pe a mea piele, scriind simfonii cu litere de iubire, aruncand lumina in ochii mei.Ti-am vazut zambetul, acel zambet incarcat cu fericire.Simt usor cum incep a-mi creste aripi pictate cu cerul noptilor instelate, cu ore scurse in cuvinte si miros de liliac.Imi esti vis si gust de viata, cantec de iubire si intuneric, soare si ger, imi esti tot.

    Pentru prima data sorb din ceaiul cu aroma de iasomie si zambesc gandului ce ma duce negresit la tine.Zambesc intregului pamant pentru ca existi, pentru ca existam dincolo de limitele noaste, dand noi forme timpului., desenand iubirea in fractali colorati de secunde.

Timp de gheata

    Inainte sa pleci,aminteste-ti intaia zi cand soarele meu a cazut in tine.Ai cules fragmentele lasand in inima ta doar caldura razelor.Mi-ai anesteziat ratiunea cautandu-ti loc in universul meu.Ai fost amantul albelor nopti,dorinta si zambetul ce leaga noduri de otel intre prapastiile noastre.

    Inainte sa pleci,uita-ma si fi sincer cu tine:ai invatat vreodata sa ma iubesti?

Intregire

         In frigul iernii eu imi arunc bataile inimii pentru a naste liniste.Camera e scaldata intr-o lumina difuza si mult prea mult fum de tigara.Din ochii ei reci picura ura.O ura atat de toxica,un sange negru de himera.Ferma,tine pistolul indreptat spre pieptul meu.Fara nici macar o urma de ezitare apasa pe tragaci.Glontul, tesut cu fragmente de morti si cartilaje de intuneric, imi loveste sternul cu putere....Ma trezesc intr-o balta de sange cu ea zambind dispretuitoare asupra mea.Oglinda sufletului meu a fost facuta cioburi.

    Ma ridic si cu pasi de tacere  caut inceputul si sfarsitul.Pe marginile abisului meu creste speranta inchegata in tarana seaca. Ploua cu secunde de gheata si clipe de viata.Timpul se dilata si ma pierde in el,strigand a nebunie.Inchid ochii si cumplite ganduri imi inunda mintea,imi sfideaza ratiunea.Trepte sparte coboara in ruinele inimii mele care ascund praful unui dor.Sunt atat de pustie incat mi-e sete de mine.Cu palmele-mi crapate incep sa dezgrop lumina pierduta.In spatiul existentei mele se dezlantuie un cosmos haotic.Raze de soare,ore de iubire,vise,sinceritate,inocenta,dansul minutelor  cu gust de viata,rasete de copii si simt cum imi cresc  aripi de albatros cu pene de inger.

      In camera invaluita de ceata uitarii ea tine pistolul indreptat spre pieptul meu.Ma apropi de ea si cu mainile calde ii cuprind fata si ii sarut ochii.O lacrima neagra i se prelinge pe obraz.Ea este doar reflexia intunericului din mine,este doar o alta moarte a sufletului meu.Speriata, imi patrunde in trup sa se stinga in lumina.Acum stiu ca eu sunt inceputul si sfarsitul vietii mele...

Pasi de copil

Un copil cu pasi de sticla

Imi zambeste sub lumina diminetii

Intinde mana si cerseste

O ora de iubire presarata cu stele de azur.

Ochii mari de-un verde crud

Cauta puritate in suflete de vant

Nascand sperante si vise colorate

In inimile deschise ale copiilor batrani.

Un copil ce cauta iubire

Sta singur in albele dimineti

Intinde mana si cerseste

Bucati de lumina cu parfum de flori.